Chiar dacă de la reîntâlnire la reîntâlnire sunt tot mai puţini, reuniunea promoţiei ’50 de la liceele Gheorghe Lazăr şi Domniţa Ileana este posibilă doar prin implicarea lui Virgil Taus. Sprinten, jovial şi cald. Aşa îl ştiu toţi foştii colegi pe Virgil Taus, cel care ţine promoţia ’50 de la liceele Gheorghe Lazăr şi Domniţa Ileana încă unită. Ce a mai rămas din promoţia de la jumătatea secolului trecut. S-au făcut deja 59 de ani de când Virgil şi cei aproximativ 150 de colegi ai săi de la şcoala de băieţi au ieşit de pe băncile liceului. Cu trecerea timpului şi înaintarea în vârstă, din grupul de vreo 300 de persoane n-a mai rămas decât o mână de oameni. „Nu toţi cei care n-au venit la reuniune sunt morţi. Suntem tot mai puţini, în proporţie de 60% au murit. Din cei care încă trăiesc, mulţi sunt bolnavi, unii sunt plecaţi peste hotare... La reîntâlnirea din acest an mai venit doar vreo 20 de persoane, băieţi şi fete. Eram mulţi în promoţia noastră, patru clase la Gheorghe Lazăr, patru clase la şcoala de fete, la Domniţa Ileana. În clasă eram vreo 40 de elevi...”, îşi aminteşte Virgil Taus.

Predecesorul său, călcat de tramvai

Virgil Taus nu s-a ocupat de la început de reuniunea promoţiei sale. La primele două întâlniri, de cinci şi de zece ani, organizarea întrunirii seriei de absolvenţi era în sarcina unui alt coleg. Dar s-a întâmplat ca acesta să moară într-un tragic accident chiar la reuniunea de zece ani a promoţiei. „La întâlnirea de zece ani am făcut banchetul acolo unde îl făceam de obicei, la Împăratul Romanilor. Ion Munteanu îl chema pe colegul nostru care organiza reuniunea. Când am ieşit din restaurant, la sfârşitul banchetului, ştiţi cum e după petreceri, Ion a murit călcat de tramvai, chiar pe bulevardul Nicolae Bălcescu. De atunci am preluat eu organizarea”, povesteşte cu tristeţe Virgil.

An de an, în faţa statuii