Analiză internaţională. Parlamentul European este acum un organ legislativ foarte puternic, dar alegerile europarlamentare sunt încă tratate ca alegeri naţionale. La momentul primelor alegeri pentru Parlamentul European (PE), în 1979, exista un entuziasm larg răspândit pentru acest experiment de democraţie transnaţională. Din nefericire, în prezent puţini oameni votează în aceste competiţii electorale, iar cei care o fac sunt motivaţi mai degrabă de mize de politică internă decât europeană.
Multe dintre legile care vin de la Uniunea Europeană ne afectează viaţa de zi cu zi, iar majoritatea lor sunt amendate şi adoptate de PE. Mai mult, acesta influenţează modul în care impozitele noastre sunt cheltuite la Bruxelles şi joacă un rol în alegerea Comisiei Europene (CE) - executivul UE.
O mare diferenţă între PE şi majoritatea parlamentelor naţionale este aceea că CE şi guvernele UE nu-şi pot trece imediat legile prin camera europeană. Pentru fiecare problemă în parte trebuie construite coaliţii.
Deci, alegerile europarlamentare contează. De la centru-dreapta ne putem aştepta la mai multă liberalizare a pieţei, la mai puţine reglementări de mediu şi la politici de imigraţie mai restrictive, iar de la centru-stânga la standarde de mediu mai stricte, mai multe reguli legate de piaţa muncii şi la politici liberale de imigraţie.
Cei mai mulţi alegători din Europa sunt interesaţi de aceste opţiuni de politică, dar care nu le sunt prezentate în campania pentru europarlamentare. Partidele naţionale tratează aceste alegeri ca pe un scrutin naţional.
Alegerea comisarului
După europarlamentare, guvernele şi PE vor alege un nou preşedinte al Comisiei Europene. De ce n-am vedea candidaţi rivali pentru această funcţie mai degrabă înainte de alegeri decât după scrutin? Partidul Popular European deja î
