Lucrează de treizeci de ani la Teatrul G.A Petculescu din Reşiţa, unde a reuşit să aducă „suflul“ de la Buftea. Profil

Născuta - 20.12. 1952,  la Reşiţa

Educaţie - Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, secţia de scenografie

Experienţă - Scenograf

Familie - Necăsătorită

Încă de la vârsta de nouă ani, Florica a cochetat cu artele plastice. „Aveam înclinaţii pentru artă de mică. La nouă ani m-am înscris la un cerc de pictură în cadrul Casei de Cultură din Reşiţa. Ca orice copil la acea vârstă, nu ştiam în ce direcţie să apuc. Am fost şi  la muzică şi la balet însă, am rămas la pictură. Poate şi de la tatăl meu am moştenit talentul. El desena foarte frumos“, a spus scenografa.

Prima expoziţie

La 13 ani, Florica a avut parte de prima sa expoziţie de acuarelă. Mereu atrasă de artă, doamna Zamfira se furişa în orele libere în sala de teatru  a Casei de Cultură.

„Aveam o curiozitate faţă de teatru. Eram câteodată scoasă şi afară, dar nu mă lăsam. Îmi doream să văd cum se pregătesc cei de acolo”, a mai spus Florica. Deşi i-au fost remarcate valenţele teatrale încă din ciclul primar, mama sa a îndrumat-o spre pictură. Urmând paşi spre artele plastice, Florica a plecat la doar 15 ani la Bucureşti. Acolo a absolvit Liceului “NicolaeTonitza”. “ A fost greu să mă acomodez cu acea viaţă. Am stat la internat ca orice copil şi deşi eram departe de casă, mama mi-a insuflat forţa necesară pentru a merge mereu mai departe”, a spus scenografa.

Nu a intrat la facultate, dar a ajuns Buftea

La terminarea liceului, Florica a decis să urmeze drumul scenografiei.  Nu a intrat din prima la facultate şi a fost nevoită să se întreţină prin muncă. Aşa a ajuns să lucreze în studiourile de la Buftea. „Era o uzină cu depozite mari de mobilier, decoruri. Aici am învăţat ce î