Mihai Chirilov, directorul artistic al TIFF, realizează o radiografie a celei de-a opta ediţii a festivalului de film. Chirilov condamnă ranchiuna de care dă dovadă Centrul Naţional de Cinematografie (CNC), iar pe viitor doreşte să exploateze potenţialul turistic al festivalului. Sunteţi mulţumit de cum a ieşit această ediţie a TIFF? Care a fost punctul „forte” al evenimentului?
Sunt foarte multumit. A fost, cu siguranţă, cea mai complexă şi mai provocatoare ediţie de până acum: un număr mamut de filme şi un număr record de spaţii ale festivalului, completate de o serie de evenimente conexe care culminau zilnic cu întâlnirile relaxate de la TIFF lounge cu personalităţi din lumea filmului. Dacă ar fi să aleg un singur punct forte (au fost mai multe...), acela ar fi proiecţia pentru nevăzători, o premieră absolută pentru România - unul dintre cele mai emoţionante momente din festival.
Ce nu a fost OK anul acesta la festival?
Vremea. Cei care au sfidat frigul şi ploaia şi au fost la proiecţiile în aer liber merită tot respectul.
Ce personalităţi ale cinematografiei europene aţi încercat să aduceţi la Cluj şi nu aţi reuşit?
Claudia Cardinale a confirmat din timp, motiv pentru care n-am depus cine ştie ce eforturi de a mai aduce pe cineva de acelaşi calibru. Am încercat însă să-l avem alături de noi pe regizorul finlandez Mika Kaurismaki, pe care l-am cunoscut în ianuarie la Helsinki şi l-am invitat cu trei filme în secţiunea 3x3. Mika a fost în România înainte de ’89, pe când era copil, şi şi-a dorit foarte mult să revină. Poate data viitoare, când va avea un film nou.
Din experienţele de anul acesta, ce vă propuneţi să schimbaţi la ediţiile viitoare ale Festivalului Internaţional de Film Transilvania?
Nu se pune problema de a schimba ceva, de vreme ce formula găsită în opt ani de festival a aju
