„Din punct de vedere cultural”, scrie romancierul Benjamin Kunkel intr-un articol din publicatia bianuala „n+1″, „Internetul are farmecul si limitele unui spectacol de varietati”. El detaliaza: „Internetul imi satisface deseori curiozitatrea si simtul umorului, ceea ce nu e putin lucru, dar aceste satisfactii nu trebuie confundate cu gratificarile aduse de poezie, filosofie, istorie, de maniere de scriitura ce lipsesc aproape cu desavarsire din mediul on-line.

Care sunt speciile native ale prozei pe Internet? Articolele de opinie, notele de jurnal, reactiile la cald, aluziile, poliloghiile si mazgalelile de graffiti - forme meritorii, insa marginale si perisabile precum toporasii de-a lungul unui rau”, scrie Catalin Sturza, pe blogul lui.

Promiscuitate semiotica

Noile tehnologii de comunicare ar promova o forma intensa de „promiscuitate semiotica”: „mai multe mesaje sunt trimise si primite, mai mult continut e postat si consumat, in timp ce toate aceste comunicatii - concurand, deseori, pentru atentia noastra pe unul sau doua ecrane - tind sa fie mai scurte, mai frecvente, mai spontane si mai neglijente”.

Criticile cele mai frecvente aduse culturii pe internet evidentiaza „informalitatea mesajelor noastre promiscue”. Cu cat sunt mai accesibile, mai ieftine si mai abundente, aceste forme de comunicare sunt tot mai putin supuse nevoii de a fi „importante, semnificative sau definitive - altfel spus, de a ne ramane in minte”. In concurenta zgomotoasa dintre ele, arata Benjamin Kunkel, singura lor ambitie e, cel mai adesea, doar aceea de a atrage cel mai rapid atentia.

In privinta bloggerilor, toata lumea stie ca:

nu toti bloggerii au lucruri valoroase de spus;putini oameni au ceva original de spus;doar o mana de indivizi stiu cum sa scrie bine;cei mai multi oameni ar face aproape orice pentru a fi placuti;„clientii”