Europenii au votat până în seara zilei de 7 iunie – dat fiind că în anumite ţări ale Uniunii Europene votul a început pe 4 iunie – pentru a-şi alege reprezentanţii naţionali în Parlamentul European. Media europeană a prezenţei la vot a fost de 43,09%, cea mai scăzută din istoria alegerilor pentru PE, organizate pentru prima dată în 1979, când au reuşit să mobilizeze la urne 61,99% din populaţia cu drept de vot a Comunităţii Europene de atunci.

Rezultatele la nivel european indică două mari tendinţe. Prima este o constantă a procentelor – notabile în anumite state ale UE, ca Olanda, Italia, Irlanda – obţinute de partidele cu un puternic discurs naţionalist şi eurosceptic, reprezentate mai cu seamă de Grupul Uniunii pentru Europa Naţiunilor (UEN), grup al partidelor populiste şi eurosceptice care reuneşte partide din şase state ale Uniunii Europene, consistent lărgit odată cu intrarea Poloniei şi Lituaniei în UE. UEN va trebui, de altfel, să ia în considerare obligativitatea de a coopta formaţiuni politice din cel puţin încă un stat membru al UE, date fiind noile reglementări privind formarea grupurilor parlamentare – minimum 7 state şi 25 de membri.

Nu se poate spune cu precizie, în acest moment, dacă preferinţele eurosceptice ale câtorva din electoratele Uniunii Europene, în special Olanda şi Irlanda – aflate la originea respingerii Tratatului Constituţional European –, sunt pe cale să fie dacă nu reorientate, măcar netezite în asperităţile cele mai evidente.

În Irlanda, participarea a fost sensibil deasupra mediei europene, ceea ce este de altfel o constantă a electoratului irlandez. Noutatea este adusă de victoria formaţiunii Fine Gael (29,13%), al doilea partid ca pondere în Legislativul irlandez – 51 de mandate obţinute la alegerile din 2007, faţă de 78 obţinute de Fianna Fáil. Fianna Fáil, membru al UEN, a obţinut 24,08% şi s-a clasat în urma