Rezultatele europarlamentarelor au adus câteva surprize, cum ar fi scorul obţinut de UDMR şi PRM, dar nu constituie semnalul aşteptat de toate partidele în vederea alegerilor prezidenţiale. În Parlamentul European vor intra atât persoane al căror spirit european este dincolo de orice îndoială, dar şi personaje ca Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor, care vor constitui una dintre acele „pete de culoare“ care vor ieşi neplăcut în relief chiar şi printre colegii din celelalte partide extremiste europene. În plan intern însă, alegerile menţin raportul dintre PSD şi PD-L, aflate umăr la umăr, fapt care demonstrează că regândirea strategiilor se impune pentru la toamnă. În condiţiile absenteismului masiv, primele concluzii pentru prezidenţiale arată atât că antibăsescismul nu este mobilizator, ba din contră, că liderii partidelor nu sunt locomotivele dorite, dar şi că mult invocata criză a fost prost gestionată.

PSD, victima jocului la două capete

Pentru PSD, scorul de 31,07%, la doar un punct în faţa PD-L, este departe de a fi un succes, dacă îl privim prin prisma eforturilor depuse de partid pentru decredibilizarea adversarilor şi contabilizarea puţinelor succese ale guvernării. Dovada: aerul tensionat de la sediul PSD în momentul anunţării rezultatelor de la exit-poll-uri, lipsa lui Ion Iliescu din poza de familie şi ieşirea nervoasă a lui Adrian Năstase. Transformarea campaniei europarlamentare într-una prezidenţială, axată în principal pe atacarea preşedintelui, a fost un eşec în condiţiile parteneriatului la guvernare cu PD-L, fapt care i-a decredibilizat mesajul. Rezultatul strâns va declanşa, cu şi mai mare violenţă în partid, dezbaterea despre rămânerea la guvernare şi va pune în discuţie poziţia lui Geoană în acest context. Tabăra Năstase-Iliescu-Vanghelie, adeptă a intrării în opoziţie şi a ieşirii din duplicitatea, iată, neaducătoare de voturi în