Casa Scânteii a fost prima lucrare din România la care s-a introdus calculul de rezistenţă la un eventual seism. Corpul central beneficiază, astfel, de o fundaţie cu armătură mult mai puternică decât în cazul clădirilor obişnuite. Lansat şi promovat cu fast, proiectul Casei Scânteii n-a mai avut parte de aceeaşi susţinere în ultimii ani de şantier. Ansamblul Casa Scânteii s-a înconjurat de controverse pe parcursul anilor, iar două dintre ele au rămas să dăinuie în timp, ca două semne mari de întrebare atârnând în aer, deasupra corpului central.

Este sau nu Casa Scânteii o copie a Universităţii Lomonosov din Moscova? Şi cum de a rezistat la cutremure o clădire atât de înaltă, ce secrete stau la baza construcţiei ei?

„Torturi de nuntă”

Privind Casa Scânteii, pe de-o parte, şi o fotografie a universităţii moscovite, pe de alta, nu poţi să nu remarci asemănările. Sunt mulţi cei care susţin că, pur şi simplu, ansamblul românesc a fost construit după un proiect identic cu acela al clădirii din Moscova, care se ridica chiar în acei ani.

De altfel, în perioada cu pricina (sfârşitul anilor ’40 – începutul anilor ’50) s-au construit în capitala URSS-ului mai multe astfel de „clădiri înalte” despre care presa occidentală scria în termeni nu tocmai elogioşi; se vorbea despre „a wedding-cake type of architecture” (clădiri sub forma unor torturi de nuntă).

Sunt şi alţii care spun că, de fapt, echipa de arhitecţi români, condusă de Horia Maicu, a plecat la Moscova cu un proiect românesc de construcţie a Casei Scânteii, care prevedea o clădire cu puţine etaje, şi că s-a întors cu indicaţii precise de a ridica o clădire monumentală, în stilul arhitecturii staliniste, un edificiu care să impresioneze.

Inspiraţie sovietică

Prof. univ. dr. Panaite Mazilu, conducătorul proiectării struct