Elisabeta Szekely este şefa creaţiei de la Clujana şi este ferm convinsă că firma va reveni la faima de odinioară. Szekely era pasionată de desen şi de modă din copilărie. Alegerea pentru o şcoală postliceală de creaţie vestimentară a fost un lucru firesc. În anul 1970, după o practică de câteva sptămâni la combinatul de încălţăminte, a participat la un concurs pentru departamentul de creaţie dela Clujana. Erau în total în jur de 15 creatori. De-a lungul timpului departamentul a creat mii de modele. Doar o parte intrau efectiv în procesul de producţie. Personal a realizat în jur de 700 de modele. Cel puţin 200 au ieşit de pe banda de producţie. Pentru un model lucrau, cu toate fazele - creaţia, calapodul, talpa, modelul zero, proba şi omologarea, până la două luni.

S-a ataşat de câteva modele pe care nu le-a putut ignora la reluarea producţiei. Ghetele cunoscute sub numele de Bufo, mocasinii pentru femei şi bărbaţi au fost păstrate în lista noilor modele, după o retuşare şi modernizare a liniei.

Producţie record

Elisabeta Szekely a trăit trei sferturi din viaţa activă la Clujana, iar dacă fabrica nu ar fi fost desfiinţată, ar fi trăit-o pe toată aici. „Au fost clipe deosebite. Lucram foarte mult, dar eram fericiţi, chiar dacă veneam la serviciu şi sâmbăta şi duminica”, îşi aduce ea aminte. Atunci era o zicală, care între timp, din cauza crizei economice s-a inversat, crede Szekely: „Atunci când erai întrebat unde mergi la sfârşitul săptămânii, ţi se spunea mai las-o de muncă, mai stai şi acasă. Acum ţi se spune că ai noroc că ai unde să lucrezi”. „În zilele cele mai bune erau 11.000 de angajaţi la muncă. Am scos într-o singură zi 24.000 de perechi de pantofi”, îşi mai aduce ea aminte.

Lucrau doar pentru export

Cine avea norocul să lucreze la Clujana, mai ales la creaţie, era privit cu invidie: „Pantofii erau