Nu spune nimeni ca spre deosebire de un barbat, un barbat politic nu trebuie sa stea atarnat de fusta muierii.
Mai ales ca, spre deosebire de regulile pamantului (sa o recunoastem, fara ele ne simtim handicapati, desi ne scuturam de ombilicul conjugal ca si cand ne-ar da raie), cele ale scenetei de la televizor au alta constanta: lipsa normelor.
Prin urmare salut acesti barbati minunati care compun PD-L, deoarece n-au nici o tresarire de orgoliu. Desi taman in numele lui se tin strans de fusta Elenei Basescu, ale carei procente ii ajuta sa se proclame victoriosi.
A existat un moment cand flacaii astia puteau sa-i sara in ajutor si sa ne spuna noua, electoratului insetat sa inghita orice, ca fata nu-i tampita, doar emotiva. Ar fi avut ocazia sa si-o asume - n-ai alternativa, nu-l poti plesni pe copilul celui care te-a facut om - , dar au ales sa se dea plecati in concediu.
Ca norocul, sesizand foiala cuprinsa de jena - prin atitudinea lor tacuta, liderii PD-L au girat toate acuzatiile aduse fetei - , Traian Basescu a gasit iesirea din impas. Era un exercitiu riscant, dar necesar. Si a adus puncte - ma gandesc ce groaza s-ar fi instalat in partid daca fata nu obtinea norma de voturi pentru un mandat.
Acuma, insa, EBa e buna, se intoarce acasa, primeste cheia iubirii colegilor care de-abia se abtineau sa nu o puna la punct. Ea are ceva, si le trebuie lor.
Au nevoie sa porneasca in alegerile prezidentiale cu un candidat sustinut de un partid victorios. Si mai putin sa nominalizeze un candidat pentru un post de comisar european.
PSD are aceeasi dorinta, doar ca a batut cam mult moneda pe dreptul moral de-a desemna comisarul. Si e greu de inteles de ce. Este cunoscut faptul ca atributul principal al comisarilor europeni este independenta. Dupa ce sunt numiti, ei nu reprezinta statele de unde
