Era casnică, avea o fată de 11 ani şi un soţ care lucra la "Avicola". Locuiau în Bucureşti, într-un apartament dintr-un bloc de pe lângă Piaţa Chibrit şi aveau maşină "proprietate personală". În iunie 1988, G.F. şi-a dat seama că e însărcinată şi a mers să se sfătuiască cu prietena şi fosta ei colegă de şcoală, I.T. Femeia era soră medicală la Maternitatea Polizu şi spera să găsească împreună cu ea o soluţie pentru a scăpa de sarcină.
După mai multe insistenţe, I.T. a recomandat-o unei cunoştinţe, R.L., femeie în vârstă, de la ţară, care urma să o scape de "necaz".
În ziua de 7 iulie 1988, s-a urcat în maşină împreună cu soţul şi cu prietena ei şi au mers acasă la R.L., într-un sat de lângă Capitală.
Când au ajuns, R.L. s-a şi pus pe treabă.
Cum avea să recunoască mai târziu, la proces, R.L. "şi-a săpunit palma mâinii drepte într-un vas nedezinfectat, a introdus două degete în colul vaginal al femeii şi a reuşit să-i rupă membranele".
Pentru "operaţiune" a primit 600 de lei. Apoi, cei trei bucureşteni s-au întors la domiciliile lor.
A doua zi, respectiv în seara zilei de 8 iulie 1988, femeia care încercase să scape de sarcină s-a simţit foarte rău. La insistenţele fostei sale colege, s-a internat la Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie "Steaua". Diagnosticul a fost "avort septic luna a IV-a, stare de şoc". În după-amiaza zilei de 9 iulie, G.F. a decedat.
Din raportul de autopsie medico-legală a rezultat că "moartea numitei G.F. a fost violentă. Ea s-a datorat pneumoniei, complicaţie finală a stării septico-toxice, consecutivă unui avort incomplet, în luna a IV-a".
Concluziile raportului au fost aprobate de comisia de avizare şi control de pe lângă Institutul de Medicină Legală cu menţiunea că "evoluţia foarte gravă implică mai mult ca probabilă provocarea avortului prin mijloa
