Oligarhia este o formă de guvernământ în care puterea este exercitată de şi în interesul unui grup mic de persoane. Relaţia dintre cei care conduc şi cei care sunt conduşi nu este, în cazul oligarhiei, cea de la ales la alegător, ci cea de la protector la protejat; atunci când nu este de la stăpân la supus.
Alegerile europene care tocmai s-au terminat ar fi trebuit să fie în România un plebiscit asupra ideii europene. Prin absenteism, ele au fost un plebiscit asupra oligarhismului. în acest context, nu eventualul euroscepticism al românilor deranjează, ci euroapatia lor. Euroscepticismul presupune participare şi, deci, exerciţiul dreptului de a nu fi de acord; drept de esenţa democraţiei.
Euroapatia însă înseamnă dezangajare; deci asumarea statutului de sclav ori a celui de supus în căutarea protecţiei. Românii s-au pronunţat în favoarea oligarhiei. Căci democraţia este inexistentă deopotrivă atunci când dreptul cetăţenilor de a participa la decizie este interzis şi când el nu este exercitat. Libertatea de a alege se stinge prin neexercitarea ei.
Unii spun că europarlamentarilor aleşi de o minoritate le lipseşte legitimitatea. Este aşa, dacă ne referim la legitimitatea democratică. Lor nu le lipseşte însă legitimitatea oligarhică, în măsura în care vor reflecta în continuare, în acţiunile lor, doar interesele grupului minoritar care i-a mandatat.
Democraţia implică nu doar participare, ci şi conştienţă. Ce fel de exerciţiu democratic este acela al românilor din Italia, care au adus pe primul loc în circumscripţia lor PD-L - partidul a cărui familie politică europeană le-a refuzat protecţia -, lăsând abia pe locul patru PSD - partidul care, alături de socialiştii europeni, s-a bătut pentru viaţa şi demnitatea lor? Nu este tot una a fi activ şi a fi agitat!
În Olanda, Germania, Italia sau Marea Britanie, dreapta
