Toţi întâmpinăm vara cu entuziasm: zile lungi răsfăţate de soare, frumuseţea naturii. Iată promisiuni ale vacanţelor ce ne fac să ne bucurăm de viaţă. Totuşi, bolnavii cronici au mai puţine motive de bucurie. Temperaturile extreme (fie că sunt prea mari sau prea mici) şi modificările de umiditate influenţează evoluţia unor boli. Uneori, alterarea stării de sănătate este vizibilă chiar şi în climatele blânde, în care temperatura variază cu doar câteva grade între anotimpuri.

Ceea ce nu este cazul ţării noastre, unde diferenţele între iarnă şi vară pot depăşi şi zeci de grade Celsius. De aceea, bolnavii cronici trebuie să fie conştienţi de modificările simptomatice care pot surveni şi să fie instruiţi să contacteze medicul mai des pentru control şi ajustări terapeutice.

Transpiraţia şi dilataţia vaselor

Mecanismele principale de apărare ce reacţionează la căldură sunt transpiraţia şi dilataţia vaselor periferice. Transpiraţia răcoreşte prin evaporare, iar vasodilataţia, prin expunerea unor volume mai mari de sânge la temperaturile ceva mai scăzute din exterior. Aceste sisteme, care sunt eficiente în condiţii fiziologice, se alterează în cazul unor suferinţe organice. Creşterea transpiraţiei scade volumul de fluide din organism şi, implicit, volumul de sânge circulant, afectând şi echilibrul electrolitic. Inima este obligată să pompeze mai rapid cantităţi mai mici de sânge, cu creşterea frecvenţei cardiace şi a efortului cardiac. Vasodilataţia produce scăderea tensiunii arteriale, menţinerea acesteia la valori normale făcându-se cu efort. În zilele calde şi umede, evaporarea transpiraţiei se face mai greu şi eficienţa adaptării scade. Sunt însă situaţii în care aceste mecanisme sunt depăşite. Acest lucru este evident în primul rând în cazul bolilor cardiovasculare sau anemiilor severe, care se decompensează şi se complică frecvent în lu