"Sub semnul întrebării", volumul publicat de Adrian Păunescu, într-o ediţie adăugită, la Editura Cartea Românească, în anul 1979, include un interviu cu Mircea Eliade, acordat poetului în ianuarie 1971. Redăm fragmente importante din poveştile pe care marele scriitor i le-a istorisit atunci, în urmă cu mai bine de trei decenii, lui Păunescu.

Adrian Păunescu: Cineva observa de curând că sunteţi obsedat de călătorie, în literatura dvs. şi, iată, şi în viaţa dvs.

Mircea Eliade: De călătorie?

Motivul călătoriei, motivul eternei plecări. Dvs. aţi trăit, spre exemplu, în cele două Indii: în India veche şi India nouă. Pe de altă parte, cărţile dvs sunt marcate de acest apetit al călătoriei, de acest stigmat al călătoriei.

E adevărat. Încă din adolescenţă îmi plăcea să plec, să călătoresc. Cunoşteam foarte bine munţii, mai bine ca toţi din generaţia mea, şi am fost printre primii în Delta Dunării atunci când numai Sadoveanu ştia de ea. Dar acestea, ca şi călătoriile în India şi Europa, eu le leg de tradiţia noastră păstorească. Ştii, noi avem două tradiţii: tradiţia agricultorului, sedentar, de la care vin atâtea superbe obiceiuri, şi al cărui univers de valori domină literatura noastră şi tradiţia păstorească. În afară de baladele create de păstori, noi nu avem în literatură contribuţia spirituală a păstorilor, aceşti "navigatori pe uscat" cum le spunea Constantin Noica. Deci mă simt integrat în această tradiţie arhaică românească. Adevărul este că păstorul aduce elemente exotice în folclorul nostru, păstorul care-şi poartă turmele din Carpaţi până-n Marea Azov. El are prilejul să cunoască şi să stea de vorbă cu oameni din alte culturi, aparţinând altor religii. Păstorul reprezintă elementul universal al tradiţiei noastre. Să ne gândim ce "pastori" avem noi: Spătarul Milescu, Cantemir şi, probabil, Hasdeu. Ce a rodit cu mu