Fost jucător al Universităţii, Bălace vine mâine pe „Ion Oblemenco“ ca adversar, susţinând că pătimaşii suporteri ai Ştiinţei nu le vor face viaţă uşoară moldovenilor.
- Oltean de la Caracal, ţi-ai făcut ucenicia şi debutul în fotbal la Craiova. Cum au fost acei ani?
- De Universitatea se leagă totul în cariera mea fotbalistică. Am venit în 1995 şi am trecut prin toate fazele, de la echipele de juniori la formaţia cea mare. La doi ani de la venirea mea la Ştiinţa, am avut parte de performanţă sub culorile sfinte alb-albastre. Echipa de tineret a Universităţii, din care făceam şi eu parte, a câştigat titlul naţional în acel sezon, 1996/1997. Domnul Nae Tilihoi a fost antrenorul acelei frumoase echipe din 1997. Tot în acel sezon, am fost promovat şi în echipa mare a Craiovei, debutând într-un meci la „Pinalty“ acasă, Ceahlăul - Universitatea 2-0. Asta s-a petrecut în urmă cu 12 ani, într-un sfârşit de mai 1997. Am stat la Universitatea până în 1999, dar am avut parte de o accidentare care m-a făcut mult timp indisponibil. Am jucat astfel, fiind împrumutat, în Liga a II-a, la Chindia Târgovişte şi, după o pauză, la Electro Bere Craiova. Am revenit în prima ligă la Rocar, dar nu pe filiera Neţoiu, ci patronul de atunci al Rocarului, Florea, m-a vrut.
- Ai mai avut o „escală“ la Craiova, după care ţi-ai luat zborul din Oltenia, jucând la Reşiţa, Timişoara şi, în cele din urmă, ai poposit la Dinamo!
- Asta-i viaţa de fotbalist, joacă unde este dorit. Am avut un mare ghinion la Craiova, accidentându-mă, apoi nu am mai reuşit să joc pentru Ştiinţa, dar nu din vina mea. După aproape cinci sezoane jucate la Timişoara, am fost transferat în „Ştefan cel Mare“, în 2006/2007, unde am evoluat în vreo nouă meciuri, dar am în CV titlul de campion cu Dinamo în acea ediţie.
„Cel mai bun să câştige!“
- Din 2007 eşti în Moldova, la FC Vaslu
