În ziua de alegeri, când autobuzele cu votanţi vâjâiau la urne, Mircea Geoană a transmis un comunicat şoc: părăseşte scaunul de vicepreşedinte al CSAT, în semn de protest faţă de vizita fulger în Irak şi Afganistan a preşedintelui Băsescu, asimilată unei veritabile campanii electorale, printre cele câteva sute de soldaţi aflaţi în teatrele de operaţiuni. În jurul după-amiezii, Geoană a susţinut o declaraţie de presă, preluată de toate posturile TV, prin care şi-a explicat gestul: pleacă din CSAT pentru că nu vrea să legitimeze maniera intolerabilă a preşedintelui Băsescu de a folosi simbolul armatei în scop electoral. El a calificat vizita fulger a preşedintelui drept impostură şi o acţiune imorală, cu atât mai mult cu cât a anunţat soldaţilor români din Irak retragerea trupelor, fără să se consulte în prealabil nici cu CSAT, nici cu MAE, nici cu parlamentul. Sumbru şi decis, Geoană a cerut modificarea protocolului încheiat de PSD cu PD-L, prin care se consfinţeşte ca preşedintele Senatului (adică Mircea Geoană) să fie vicepreşedinte al CSAT. Restul protocolului, a precizat Geoană, rămâne valabil.
Bravo omului politic Geoană ferm şi intransigent care, aşa cum a mărturisit, se scoală noaptea din somn, chinuit de taloanele de pensii cu cifre mici; el nu acceptă, în ziua alegerilor, nici ca CSAT să devină o instituţie de decor. Numai că deja în târg se vorbeşte despre decizia Curţii Contituţionale, în curs de redactare, de a declara OG prin care un preşedinte de Senat este şi vicepreşedinte CSAT ca neconstituţională. În urmă cu ceva timp, liberalii au contestat ordonanţa la Curte, pe motiv de incompatibilitate. Aşadar, Mircea Geoană se retrage ca să nu fie retras. Totuşi, OG prin care s-a creat un scaun pentru Mircea Geoană în CSAT există. Şi, ca sa nu mai fie în CSAT, ar trebui să nu mai fie nici preşedinte al Senatului. Viaţa e complexă spunea
