Dezvăluirile colegilor de la cotidianul România liberă, au mai ridicat un colţ al misterului activităţii blamate din parohiile, episcopiile şi mitropoliile Bisericii Ortodoxe Române. După cum s-a văzut, în urma valurilor făcute în paharul cu apă al Arhiepiscopiei Tomisului şi al Mânăstirii Cozia, presa joacă rolul călăului nemilos, dar îl poate juca şi pe cel al victimei neputincioase, dacă în loc de câinele democraţiei devine javra simpatică a puterii.

Doar că în spatele acţiunii de investigare jurnalistică nu stă puterea, ci numai zvonurile care umblă printre enoriaşi, lansate chiar din interiorul Bisericii, de preoţii nemulţumiţi de ceea ce li se întâmplă, văd şi respiră nedemocrat. De aceea, nu vedem nimic rău, când vine vorba despre clerici, că se scot în evidenţă doar părţile negative. Pentru că preoţii sunt recomandaţi ca exemple de conduită, cu har de la Dumnezeu, ce ne păstoresc spre tărâmul de Dincolo, în credinţa noastră strămoşească, în cinste, adevăr şi dreptate. Dar, oare, întâmplător se cere „să faci ce supune popa şi să nu faci ce face popa"? parcă şi Biserica ştie cum sunt unii preoţi, dacă nu cumva TOŢI. Asta pentru că sunt preoţi şi preoţi! În cazul „Mânăstirea Cozia", evidenţiat de jurnaliştii bucureşteni, nu ştim care este adevărul şi, de aceea, ne-am propus să participăm şi noi la documentarea lui, urmând a mai vorbi despre el. Zilele trecute, am primit dojană de la preotul Vasile Toader, părinte paroh, la Biserica din Jiblea Veche. Acesta ne-a spus că arhimandritul Vartolomeu Andronie, acuzat în „România liberă", nu este cu nimic vinovat, că este cinstit, că ajută enoriaşii, că totul a fost o înscenare. Se prea poate. Ca şi medicii, la necaz, colectivitatea preoţilor, eterogenă, de altfel, devine omogenă, se apără în formaţie completă, împotriva criticilor. Dar cum să prezentăm cinstea preoţilor, strădania de a face multe pentru oam