Sorin Ioniţă: "Nu sunt un fan auto, dar mărturisesc că admiram într-o vreme (de la distanţă, desigur) luxul discret al mărcii Audi, pentru că reuşea să evite acea asociere cu sportivi maimuţoizi, traficanţi de droguri sau feciori de bulibaşă cu pantofi ascuţiţi, ce calamitează imaginea publică a altor mărci premium." Asta până când au început şi ei să producă dricuri negre de genul celui aşteptat ca mită de dl Remeş, dar mai ales de când au început să bage în faruri nişte mărgeluţe luminoase ca de poker mecanic, ce fac probabil deliciul pipiţelor la care se referea deunăzi dl Crin Antonescu şi băieţilor cu maieu de plasă şi cozoroc întors la spate.
O repoziţionare în jos similară pe piaţa politică a făcut Europa la alegerile de săptămâna trecută, trimiţând în Parlamentul Uniunii o listă ceva mai lungă decât de obicei de indivizi ciudaţi şi coloraţi. Partidele din multe ţări au judecat - corect - la fel ca şi cei de la Audi, că nu le foloseşte la nimic să-şi păstreze admiraţia insolvabilă a unora ca mine, fiind mai profitabil să se mişte în direcţia unde există piaţă neocupată. Chiar dacă asta înseamnă includerea în ofertă a unui strat gros de fard roz şi zorzoane bling-bling, în diverse forme.
Dacă la vreme de criză electoratul se identifică mai bine cu motociclişti tatuaţi, şefi de clan transhumant reciclaţi în oameni de afaceri, dansatoare din buric şi adolescenţi întârziaţi educaţi pe twitter, care se exprimă mai mult prin onomatopei şi chicoteli, atunci asta le oferim, şi-au zis probabil liderii. Iar unde Europa conduce, România urmează cu plăcere.
N-are cum să nu ţi se contracte sfincterele când vezi că PDL intermediază intrarea dlui Becali, Primul Oier al ţării, în Partidul Popular European, de dragul unui loc în plus. Dl Crin Antonescu, altminteri bun orator, ar trebui să explice el însuşi foarte bine ce a vrut să
