S-a dovedit un sacrificiu de pe urma căruia nici partidul, nici şeful statului n-au câştigat. Elena Băsescu a strâns în final 4,22%. Să zicem că a câştigat şi voturi pe merit, n-a luat chiar totul de la partid. Să zicem, cu generozitate, că a strâns pe propriile puteri 3%. Chiar dacă PD-L şi-a rupt de la gură numai 1, 2%, putem observa că ar fi fost suficient pentru o victorie clară în faţa partenerilor de coaliţie.
Deşi, procentul rupt de la partid e mult mai mare. HotNews.ro a dovedit că operaţiunea zece voturi pe secţie de vot pentru EBA a fost o acţiune reală, pregătită chirurgical, astfel încât partidul să-i asigure cu maximă precizie numărul necesar intrării în Parlamentul European.
Acum, lucrurile s-au complicat teribil. Gheorghe Flutur a calculat şi adunat voturile PD-L cu ale Elenei Băsescu ca să proclame partidul învingător. De dimineaţă însă, la un post de televiziune, Cristian Preda de la PD-L felicitase PSD pentru victoria obţinută. Cine a fost, până la urmă, sincer? Cine a învins? Cred că e mai simplu de stabilit invers, anume cine a pierdut. Iar aici lucrurile par ceva mai clare: PD-L.
A pierdut în primul rând câteva procente unul, două, trei, nu e clar cât donate benevol mezinei preşedintelui. A risipit apoi alte câteva mii de voturi iarăşi greu de stabilit cât după ce Elena Băsescu şi-a anunţat intenţia de a reveni în PD-L. Farsa candidaturii independente, minciuna politică la care a aderat cu entuziasm un partid întreg, a alungat potenţiali simpatizanţi şi a dezamăgit nucleul dur.
Punând în balanţă potenţialul câştig şi pierderile evidente, se ridică întrebarea: ce sens a avut complicaţia EBA în ecuaţia alegerilor? Cum se explică votul-kamikaze? De ce s-a ajuns aici?
Am scris şi într-un comentariu publicat pe HotNews.ro: partidul preşedintelui a dovedit că are resurse nebănuite de slugărnicie şi poate fi prof
