Cu o carieră strălucitoare în spate, atât ca antrenor, cât şi ca jucător, Sandu Nef reuşeşte să crească generaţii de copii talentaţi, pentru care tenisul de masă reprezintă o pasiune imensă, dar şi o sursă de medalii.
Sandu Nef a început tenisul de masă încă de la vârsta de 9 ani. Plăcerea pentru acest sport avea să fie completată de un talent înnăscut, talent şlefuit de Gheorghe Udrescu, primul antrenor al sportivului, care era privit de copilul Sandu Nef ca un adevărat idol. “Am mers la Clubul Sportiv Şcolar, iar primul antrenor mi-a fost Gheorghe Udrescu, un antrenor foarte bun, alături de care, după doar doi ani de muncă, am câştigat titlul naţional la copii şi juniori”, povesteşte Sandu Nef.
Echipa severineană s-a desfiinţat apoi, dar nimic nu-l putea opri pe Sandu să practice tenisul de masă, aşa că pleacă la Universitatea Craiova, unde câştigă numeroase competiţii naţionale, titluri şi cupe ale României, participând şi la competiţii internaţionale, în Ungaria sau Polonia.
În 1983, a plecat de la Universitatea, la Buzău, unde şirul titlurilor a continuat nestingherit. De altfel, spre finalul carierei, Sandu Nef s-a transferat într-o comună uitată de lume, care a devenit prima din ţară care promovează în Divizia “A”.
Satisfacţii ca antrenor
“Cele mai mari satisfacţii le am ca antrenor. Ca jucător nu-ţi dai seama, pe moment, ce realizezi, dar ca antrenor e o satisfacţie imensă, când copilul pe care l-ai pregătit, cu care ai lucrat, îţi câştigă un premiu important”, spune Sandu Nef, dovedind astfel, o dată în plus, ataşamentul său pentru acest sport destul de marginalizat. Marile sale dorinţe rămân însă legate de puterea financiară care aproape lipseşte în momentul de faţă în tenisul de masă şi de aducerea mai multor antrenori de gen în judeţul Mehedinţi. Deocamdată, Sandu Nef rămâne singurul antrenor de tennis de masă