În vârstă de 85 de ani, primul inspector şcolar constănţean este conectat permanent la problemele şcolii şi este un apărător fervent al gramaticii.Şi acum, când deschide un ziar vede imediat greşelile de ortografie. Profesorii din ziua de azi fac o mulţime de gafe în vorbire - este supararea lui Ion Dudă. Unii dintre ei nu identifică nici locuţiunile. „Se întâmplă exact ca pe vremea lui Creangă când gramatica era considerată un mijloc cumplit de tâmpenie sau pe vremea lui Eminescu când acesta spunea: «Prea v-aţi bătut joc de limbă!»“, consideră dascălul.
Are într-un carneţel notate greşeli culese şi din intervenţiile oamenilor politici. „Una dintre ele este troica lexicală compusă din «corectură», «corecţie» şi «corectare», noţiunile considerate sinonime - lucru fals“, mai spune Ion Dudă.
În perioada anilor 1948-1972 dascălul a activat în cadrul Inspectoratului Şcolar, dar a şi predat la catedră şi înainte, şi după ocuparea funcţiei.
Cu căruţa în inspecţie
„La începutul carierei am predat la mai multe clase, pentru că în anul 1944, când am fost numit învăţător suplinitor la Fântânele, bărbaţii erau plecaţi pe front şi trebuia să lucrez şi dimineaţa şi după-amiaza, deci am lucrat cu toate clasele din şcoală“, povesteşte dascălul.
Câţiva ani mai târziu, a fost numit subinspector şi apoi inspector. „Aceasta era o funcţie în care te numea ministerul. Eram scos din producţie şi însărcinat cu controlul şi îndrumarea învăţătorilor din plasă. O plasă era o unitate administrativ-teritorială care cuprinde 10-12 comune. La început m-am îngrozit pentru că aveam numai 24 de ani şi mă gândeam că n-am să pot face faţă acestei sarcini. Ne-au înarmat cu un caiet gros şi acolo aveam tot felul de lecţii cu întrebări şi răspunsuri. Cu această metodică am început să asist la clase ca învăţător necalificat.