Acum, dupa scrutinul de duminica trecuta, am inteles mai bine in ce fel toti alegatorii valizi si responsabili trebuiau sa trimita catre Legislativul comunitar un numar de oameni politici reprezentativi din Romania. S-ar zice ca asa s-a si intamplat. Cu cateva mici – sau mari? – anomalii totusi…
Prima dintre ele se refera la chemarea mieroasa la vot exersata de liderii marii politici romanesti. Ocazia de revalidare a lor si a partidelor lor era buna, pacat sa nu profite. Din pacate insa, lumea s-a cam lamurit cum sta treaba si nu a mai marsat ca inainte. Ne-am trezit astfel ca insii care duminica s-au deplasat pana la institutiile publice care gazduiau sectiile de votare au reprezentat circa 30% din votantii patriei; adica destul de confortabil sub jumatate din total, batand, mai degraba, spre un sfert. Cam acestia sunt cei care nu s-au saturat inca de politica de tomberon, de nasii trancanitori, de sefii de clanuri si de baroniile judetene ridicate la rang de interes national.
Daca asa sta treaba, nimic de zis. O comunitate democrata, permeabila, in acord cu pluralismul si diversitatea, va trebui sa accepte in sanul ei si prezenta iubitorilor de traditii. si iata ca ii acceptam, cu toate costurile colective pe care le presupune iubirea nasiilor si cumetriilor politice, a nepotismelor si familismelor in viata publica, a incompetentei si delincventei fatise, a demagogiei xenofobe si antisemite clamate in gura mare.
Semnele au fost clare de la inceput. Daca ai avut duminica ghinionul sa calatoresti din punctul de plecare X catre destinatia Y, folosind un autobuz sau autocar, ai putut face cunostinta cu zelosii slujbasi ai politiei romane pusi la treaba in mijlocul drumului, oprind importanti soferii unor asemenea vehicule din doi in doi pasi. Verificarea documentelor conducatorului auto era o parada pe cat de enervanta, pe atat de inutila, la
