Pentru ca zilnic am drum prin Piata Teatrului, de ceva vreme am remarcat doi tineri, ce nu ar putea trece neobservati. Seara mai ales, amandoi se afla la datorie. Ba pe partea dinspre statuia lui Avram Iancu, ba chiar in statie, cunoscutii mei necunoscuti stau de povesti sau se plimba in sus, se plimba in jos. Uneori se opresc la chioscul din statie si isi fac plinul de cafea la pahar sau se aprovizioneaza cu tigari.

De cand ii vad, aproape zilnic, am putut constata ca femeia a pus ceva kilograme pe ea. Are tot timpul de povestit ceva, iar el o asculta. Spun el, dar s-ar putea ca el sa nu fie mereu acelasi, dar blonda nu se schimba, asta e sigur! Sunt perfect sincronizati. Trec strada si isi gasesc de lucru pe langa bordura, pana trece inconstientul ce ruleaza cu mare viteza pe trotuar. Statia e plina de lume, iar ei s-ar face de minune incercand sa opreasca bicicleta cu mainile curate!

Ceva mai complicata devine situatia cand apar baietii pe role! Serpuind ametitor printre oamenii de pe trotuar acrobatii de ocazie rad de trecatorii tintuiti locului de teama de a nu fi antrenati intr-un vals involuntar! Tinerii mei politisti comunitari se uita dupa avioane… Apoi, culegand dezaprobarea celor prezenti, o fata, pe role si ea, se ia la intrecere cu un maxi taxi ce se apropie de statie, depaseste o masina mica si dispare din campul nostru vizual, prestand in continuare pe carosabil. Un porumbel negru, infometat pesemne ciuguleste hulpav dintr-un pufulete aruncat pe jos. O firimitura ii sta in cioc, trec clipe de suspans: porumbelul da cu piciorusul rosu spre cioc, vrand sa-i faca vant pufuletii… Perechea comunitara isi continua runda. Porumbelul scapa cu viata si se instaleaza dincolo de drum. Koniec filma!

Pentru ca zilnic am drum prin Piata Teatrului, de ceva vreme am remarcat doi tineri, ce nu ar putea trece neobservati. Seara mai ales, amando