Una dintre cele mai mari fabrici din sud-estul Europei. Cu materie primă adusă din Argentina sau China, a început din ‘67 să exporte produse, de la mănuşi la încălţăminte, către Statele Unite, URSS şi Occident. Bocancii „Insulated“ sau capitonajele din piele ale Casei Poporului purtau marca Tăbăcăria Minerală Corabia. Acum, au rămas rui-nele, bântuite doar de regretele şi amintirile celor care şi-au trăit tinereţea între pereţii ei.
O forfotă de nedescris sparge liniştea nopţii. Vocile răsună la început slab, apoi din ce în ce mai tare. Siluete se desluşesc în lumina puternică a lunii, înaintând nedefinit pe şoseaua lată, liniştită cu zece minute în urmă. Umbrele încep să capete contur. Femei şi bărbaţi îşi târăsc anevoie trupurile. Zumzetul se aude din ce în ce mai puternic. De pe porţile din stânga drumului se ivesc alte siluete. Paşii răsună greu, astupând cântecul de dragoste al greierilor. Se unesc într-o coloană diformă, ca un marş sinistru, al nopţii, ce se îndreaptă spre pântecele comunei.
105 milioane de încălţări pe an
Încă puţin şi sunt acasă. Mirosul cunoscut al locuinţei, imaginea patului în care să se afunde şi gândul la un somn lung le dau sprinteneala vorbei. Mai au puterea să gesticuleze. La Tăbăcăria Minerală Corabia se lucrează 12 cu 24. Şi cei de la Zahăr fac la fel. Muncesc mult, în condiţii grele. „Iarna, stăm cu şubele pe noi, aşa e de frig în halele alea“, spune o femeie de la Secţia de marochinărie.
„În partea de sus, pe stânga. Acolo sunt eu“, adaugă. A intrat la Tăbăcărie la 18 ani. Planul e greu de realizat, dar e obligatoriu. 80% din pieile pe care le folosesc sunt aduse de afară: Argentina, China, Bangladesh, uneori şi din Olanda, deşi materia de acolo nu e bună. Platforma se umple în fiecare dimineaţă. Sunt peste 1.000 de oameni care muncesc aici, în trei schimburi. Vin din toată zona. Cursel
