Decretul 306 din 1981 prevedea pedeapsa cu închisoarea pentru persoanele care cumpărau alimente ce depăşeau porţia pe o lună, stabilită prin program naţional. Campania împotriva „stocatorilor“, cum îi numea „Scînteia” pe cei care-şi făceau provizii pe mai multe luni, a fost una dintre cele mai ample campanii din presa ceauşistă. La începutul anilor ’80, în România începuse criza alimentară. „Era cerere mare la export şi regimul trebuia să justifice micşorarea cantităţii de pe piaţă”, explică Rodica Şerban, jurnalistă la „Scînteia”, resorturile ascunse ale acestei campanii de presă.

Aşa au apărut, la începutul anului 1981, materialele uriaşe din „Scînteia” ce urmau să-i convingă pe oameni că nu există probleme în asigurarea alimentelor pentru populaţie, ci numai „elemente antisociale” şi „atitudini iresponsabile”, care „destabilizau” şi „subminau” aprovizionarea populaţiei.

Curând, s-a ajuns la o adevărată nebunie: „Scînteia” publica articole despre felul în care se risipeşte pâinea în restaurante şi cantine fiindcă era tăiată în sferturi şi nu în felii. „Moralitatea pâinii”, „Magazinul din cămară”, „Alimentara din apartament”, sunt doar câteva dintre titlurile ce au pregătit apariţia Decretului 306 din octombrie 1981. Toate acestea, în termeni agresivi, similari celor folosiţi în anii ’50.

Efectele cancerigene ale cărnii

Rodica Şerban se ocupa la „Scînteia” chiar de alimentaţia publică. A fost, deci, unul dintre cei mai în temă jurnalişti şi a semnat materiale din serialul decretului. „Pentru cineva care se ocupa de aşa ceva, aveai inima zdrobită tot timpul. Te simţeai neputincios”, spune Rodica Şerban, cu gândul la foametea ultimului deceniu comunist.

„Nu am lăudat niciodată aceste măsuri, dar trebuie să spun că aveam un dezgust pentru cei care îşi burduşeau cămările, în timp ce alţii nu mai apu