- Social - nr. 312 / 10 Iunie, 2009 Directorul interimar al Teatrului National, Vlad Radescu, s-a declarat de-a dreptul ingrijorat, la recenta conferinta de presa, de lipsa publicului din salile de teatru. Facand un S.O.S. disperat la presa scrisa, vazuta, auzita, a recunoscut, dezarmat, ca "fara dumneavoastra, nu putem face nimic, va asteptam la toate spectacolele ca, prin prezenta dumneavoastra, cu familiile si prietenii, sa-i determinati si pe ceilalti colegi si concitadini ai nostri sa vina, fiindca altfel Teatrul National va ramane doar o cladire frumoasa in care se vor desfasura... targuri de ciocolata". Din punct de vedere critic, problema o reprezinta in continuare... oferta. Din cea mai recenta, publicului (studentesc) i-a fost oferit un spectacol fara nicio legatura cu titlul "A fi sau a nu fi" (replica din "Hamlet" de Shakespeare), nici cu programul de sala al sectiei de actorie a Universitatii "Spiru Haret" (de fapt, o foita in care scria ca se comit crime mult mai multe in SUA, ca sa ne consoleze ca traim in Romania), in regia aceluiasi profesor. Respectiv, un spectacol de doua ore, in care nu se putea respira (fara pauza), timp in care 12 oameni (sa nu fie 13, cu ghinion) se invart in jurul unei mese. Atat. Nici o regie, niciun scenariu coerent, pacat de foarte talentatii studenti de la Bucuresti ai lui, si ai Adrianei Pitesteanu. Nu ma indoiesc de faptul ca Vlad Radescu a lucrat cu toti, inclusiv cu cel turc, singurul care provoca din cand in cand zambete datorita pronuntiei in limba romana, la dictie si actorie, dar, din pacate, nu are de-a face deloc cu regia, aceasta fiind inexistenta. In viziunea lui Radescu, fan Hercule Poirot sau Peter Falk, pasionat de descoperirea criminalului, isi imagineaza cum arata un barou de avocati care investigheaza un caz de omor (ma gandeam ca domnul Frunda ar fi foarte dezamagit de prietenul sau din tinerete, care c