Fotbalul a ajuns şi în Bărăgan, în 1954. Nu erau profesionişti, erau doar simpli amatori, care făceau totul din plăcere. "La Nemţi" era o zonă în jurul unui lac unde se afla o fostă cazarmă nemţească, cu puştani care mai încingeau din cînd în cînd cîte o miuţă pe străzile prăfuite ale urbei. Atunci au decis să-şi facă o echipă de fotbal şi să joace împotriva altor echipe, din Ploieşti, Buzău sau Slobozia. Au jucat ani de zile în regiune, ca în 1968 să apară pe prima scenă a eşalonului trei, sub denumirea de Aurora Urziceni.
O echipă de raion
Adrian Ion, un fost fotbalist al echipei din acele vremuri, actualmente învăţător la Şcoala Generală nr. 1 din Urziceni, îşi reaminteşte vremurile cînd făcea naveta 30 de kilometri pentru a veni la antrenamentele echipei. "Am terminat în 1966 Şcoala de Pedagogi de la Buftea, dar în timpul ăsta jucasem deja la Cinematografia Buftea şi la Răcari. M-am transferat în 1966 la Aurora.
Jucam în regiune, era un campionat regional, cu echipe din raion. Eram în serie cu echipe din Slobozia, Călăraşi şi Giurgiu. Toată lumea se lupta pentru barajul de promovare în C. Am plecat timp de doi ani de la echipă, din 1966 pînă în 1968, atunci cînd am făcut stagiul militar. Eram numai jucători născuţi în Urziceni, Florin Scăunaşu, Mihai Nicolae «Digeană», Răducanu Ion «Ghidei» şi mulţi alţii", îşi aminteşte învăţătorul care este salutat de zeci de copii în timpul discuţiei.
"Se vindeau meciurile!"
După ce au promovat în eşalonul trei, după un sezon au retrogradat din nou, şi s-au reîntors în C după doi ani. Motivul pentru care au retrogradat? E destul de ciudat, dar ceva obişnuit pentru zilele noastre: "Vindeau meciurile!". "Ne făcusem o echipă puternică cînd am promovat în C, veniseră la echipă şi jucători din Bucureşti. Am reuşit să adunăm puncte multe în tur, dar în retur unii jucători vindeau meciurile şi am retrogr
