O declaratie a directorului executiv al Fondului Monetar International, Dominique Strauss-Kahn, este de natura nu numai sa descrie situatia in care s-a ajuns pe plan larg international in urma crizei economice si financiare, dar si sa proiecteze cele mai mari pericole la orizontul de timp imediat si apoi in perspectiva. "Pe termen scurt – a spus dl Strauss-Kahn – principalul risc este deflatia, un element care nu a mai aparut de mult timp. Daca ne vom confrunta intr-adevar cu un asemenea scenariu, atat recesiunea, cat si revenirea ulterioara vor fi mai complicate. si, a continuat directorul executiv al FMI, in mod paradoxal, odata criza terminata, ne-am putea confrunta din nou cu riscul inflatiei din cauza masurilor actuale de asigurare a lichiditatilor."

Nimic mai clar! Criza economica si financiara a produs asemenea tulburari pana si in economiile asezate, incat tocmai ceea ce reprezenta in acestea cheia si oglinda stabilitatii – respectiv evolutia previzibila si fara oscilatii dramatice a preturilor – a intrat intr-o perioada de incertitudini, cu accente de debusolare.

Deflatia este opusul inflatiei, preturile scazand in mod net. Inflatia este considerata boala economiilor moderne, factorul de dezechilibrare, cea mai nefericita taxa pe nivelul de viata si altele asemenea. De aceea, eforturile se concentreaza asupra combaterii inflatiei. Iar politica ceruta acelor tari care se confrunta cu o inflatie ridicata sau relativ ridicata este de dezinflatie, adica de reducere treptata a inflatiei. Deflatia – respectiv scaderea generala a preturilor – este insa cancer. Descurajeaza vanzarile ca motor al productiei si dezvoltarii. Oricate neajunsuri i se pun in carca, inflatia – ca majorare pe ansamblu a preturilor – incurajeaza productia, induce, cum se spune, crestere economica. Deflatia pune mana in gat cresterii economice.

Deflatia se prod