Expoziţia „Trupul şi fiinţa“ a pictorului Vladimir Zamfirescu este deschisă până în 15 iulie, la Sala Dalles din Bucureşti. Artist cu rare apariţii în sălile de expoziţie, Vladimir Zamfirescu a vernisat recent o amplă retrospectivă, cuprinzând picturi, desene şi colaje. Trupuri alungite, spiritualizate, figuri emaciate, nuduri cu o senzualitate de-abia vizibilă se urmăresc pe pereţii Sălii Dalles, construind o imagine a dramaticei dualităţi a fiinţei umane. Vizitatorul se află prins între evocarea culturală a unui manierism de tip El Greco şi sentimentul puternic al modernităţii, al contemporaneităţii.
Ispită şi izbăvire
Selecţia de lucrări invită la un periplu prin istoria spiritualităţii creştine („Fiicele lui Lot“, „Izgonirea“, „Stigmate“), dar şi prin receptarea ei de către artiştii diferitelor epoci. Citatele culturale, trecute prin filtrul sensibilităţii şi al individualităţii creatoare a autorului, apar din loc în loc.
„Menina la scăldat“ ne trimite la Velasquez, „Femei la baie“ reprezintă o aluzie, mai puţin poetică, la Renoir, un peisaj arde în culorile fauvilor. Cel mai adesea însă, lumea creată de Vladimir Zamfirescu este una a arderii interioare, a ciocnirii între hieratismul credinţei creştine şi ispita lumii materiale.
Luptă a cărei persistenţă încă de la începuturile umanităţii devine vizibilă în creaţii cu subiecte amintind mitologia antică, Vechiul şi Noul Testament, nălucirile lui Don Quijote sau figuri emblematice mai apropiate de zilele noastre, ca Monseniorul Ghica ori Petre Ţuţea. De la „Izgonirea din Rai“, trecând prin dansul Salomeeii şi „Supliciul Sfântului Sebastian“, la „Dansatoare pe sârmă“, Vladimir Zamfirescu pare să trăiască toate dramele, toate ispitele şi toate izbăvirile lumii.
Tinereţe fără Bătrâneţe
Diferite ca ton, ca zonă de referinţă sunt des
