La sfârşitul anilor ’80, cea mai mare parte a producţiei zootehnice era exportată, în ţară rămânând în general produsele de calitate inferioară, ceea ce nu putea fi vândut în străinătate. Chiar şi acestea erau însă adesea imposibil de găsit în magazine, iar românii, cu umorul lor specific, le-au dat porecle ha-ioase.
Picioarele de porc, de exemplu, erau cunoscute sub numele de "adidaşi" sau, dat fiind, că erau singura parte a animalului care rămânea în ţară, "patrioţi". Însă, aşa cum demonstrează interviurile realizate la sate, criza cărnii începea de jos, de la nivelul Cooperativelor Agricole de Producţie, unde sectorul zootehnic se confrunta cu greutăţi încă de la începutul deceniului opt.
DE "LA CÂMP""LA ANIMALE"
Crăciun Bocioagă s-a născut în 1939 în satul Bordei Verde din judeţul Brăila. A lucrat în CAP-ul local vreme de 37 de ani, mai întâi la brigăzile "de câmp" şi apoi, în ultimii ani ai regimului, "la animale". "Am muncit 25 de ani de zile conductor la cai la CAP-ul ăsta. Pe urmă a murit mama, a rămas femeia însărcinată... Un unchi de-al meu era preşedinte la CAP atunci şi-mi zice: «Mă, Crăciune, uite care-i treaba, eu te bag pe tine la vaci. La vacile mulgătoare. Intri cu femeia, amândoi. Nu mai ai ce căta la câmp». Aoleu, când am auzit! Era aici, aproape, doar săream gardul şi acolo eram! M-am dus cu femeia, amândoi, mi-au dat două grupe de câte 20 de vaci şi doi tauri, mi-a dat şi-o cameră acolo, într-o parte..."
Muncitorii în CAP, sau ţăranii cooperatori, cum erau oficial numiţi, erau organizaţi pe brigăzi specializate în diferite domenii. Din cauza poziţiei geografice, majoritatea celor din CAP Bordei Verde lucrau în cele câteva brigăzi "de câmp", la cultura mare - cerale, plante tehnice etc. Existau de asemenea şi o brigadă "legumicolă", care se ocupa de mica grădină a CAP-ului şi una sau două brigă
