…am inteles nemultumirile suporterilor PDL legate de comentariul meu de azi din Cotidianul. I-am inteles de ce inteleg ca disciplina de partid trebuie sa treaca inaintea altor considerente morale, etice sau “eseistice”. I-am inteles cand au gasit justificari pentru atitudinea Blaga-Stolojan si pentru faptul ca Paleologu a trebuit “sa inghita broasca”.
Ceea ce n-am inteles, insa, e dubla masura in aprecierea disciplinei de partid. Cum vine asta? Quod licet Jovis not licet bovis? Sau viceversa?
Ce e mai grav? Sa comentezi din postura de ministru PDL numirile lui Vanghelie la Cultura pe baza de algoritm (un securist dovedit, si inca din acela sinistru, daca mai are vreo importanta – are) sau sa partitionezi partidul, vaduvindu-l de exact procentele necesare pentru a-si revendica victoria (si consolida pozitia), doar pentru a-ti satisface un orgoliu personal – cum a facut EBA? (Nu mai vorbesc despre fotoliile de europarlamentar pierdute – care ar fi fost altfel castigate prin redistribuire!).
Admit: EBA a mobilizat un electorat care, altminteri, ar fi ramas (poate) pasiv. Admit pana si ca acest electorat va mai putea fi mobilizat inca o data, la alegerile prezidentiale din toamna. Faptele, insa, raman fapte. Disciplina de partid a fost incalcata si inca grav, cu consecinte masurabile si vizibile, nu ipotetice, de genul “daca va cadea drobul de sare din cauza lui Paleologu?”) NOTA: In treacat fie spus, sunt convins ca electoratul PDL a crescut, nu scazut, de pe urma acestor comentarii si nici coalitia nu s-a destramat dupa acea declaratie – astea sunt faptele.
Ce e mai grav? Care indisciplina de partid e mai mare? Ceea ce a facut ministrul Culturii sau ceea ce a facut ministrul Turismului care a afirmat verde in fata ca va vota EBA, ba inca i-a mai si pus la dispozitie un sediu de campanie, a moblizat resurse (n-a fost singura) etc…? Personal n-a
