Cand Crin Antonescu s-a angajat in lupta pentru preluarea conducerii Partidului National Liberal, o buna parte dintre jurnalisti a salutat decizia si repede si-a dat frau liber viselor neimplinite de actualii lideri politici.
Atunci cand Crin Antonescu a preluat functia de presedinte al partidului si implicit mandatul de candidat liberal la presedintia Romaniei, presa a salutat, aproape in totalitate, victoria celui mai bun orator din politica damboviteana.
Unii l-au comparat cu presedintele Statelor Unite, un "Barack Obama fara prompter", altii au vazut in el singurul contracandidat care ar putea sa il invinga pe Traian Basescu in cursa pentru Cotroceni. Un lucru era cert - toata lumea avea asteptari de la el. Si inca mari.
Marile sperante liberale
Pe masura, insa, ce timpul a trecut dupa alegerile pentru conducerea PNL din martie, ceva din politicianul Crin Antonescu a ramas incremenit la nivel de asteptare. Ne-am fi asteptat ca fiecare discurs al sau in calitate de presedinte al liberalilor sa treaca si sa razbata dincolo de eternele stiri despre atacurile si criticile, mai mult sau mai putin inspirate, la Traian Basescu. Mult laudata oratorie a liberalului ar fi putut fi pusa si in slujba altor subiecte decat nesfarsitele tragi-comedii din jurul presedintelui Romaniei.
Sa ne aducem aminte cum Barack Obama a castigat alegerile din Statele Unite fara sa faca apel vreo clipa la eterna problema generata de rasism si inegalitatile sociale provocate de discriminarea negrilor. Prin decizia de a nu isi pune centrul de greutate al campaniei electorale pe problema egalitatii de drepturi, Barack Obama a castigat pentru ca discursul sau a vizat problemele fiecarui cetatean american in parte.
De la un "Barack Obama fara prompter", fie el si de Romania, ne-am fi asteptat in acest caz la mai mult decat previ
