Un roman în care trecutul, etern rememorat, devine Dumnezeu. Publicat anul trecut, „Indignare“ îi confirmă ultrapremiatului (mai puţin cu Nobel) romancier Philip Roth statutul de cel mai mare scriitor american actual. Marcus Messner ajunge la colegiu pentru a scăpa din măcelăria kosher a tatălui său:„Atunci când am citit despre lupta la baionetă cu chinezii din Coreea, în faţa ochilor mi-au apărut încă o dată cuţitele şi satârele tatălui meu. Ştiam ce ucigător de ascuţit putea fi ascuţişul lor.

Şi ştiam şi cum arată sângele, sângele ce împodobea gâturile puilor de găină atunci când erau omorâţi conform ritualului, sângele ce se scurgea din carnea de vită pe care o ţineam în mâini când tăiam o fleică de-a lungul osului, sângele care se infiltra prin pungile maronii, în ciuda hârtiei cerate dinăuntru, cu care învelisem marfa, sângele strâns în şirurile de şănţuleţe săpate în planşeta de lemn de forţa loviturilor de secure.

Tata purta un şorţ legat la gât şi pe după mijloc, un şorţ mereu însângerat, iar la o oră după ce deschideam magazinul, un şorţ proaspăt ajungea întotdeauna plin de sânge. Mama era şi ea năclăită în sânge... Am crescut cu sânge în jur – cu sânge, grăsime, tocile pentru cuţite, aparate de tăiat carnea, cu degete amputate şi cu bucăţi tăiate din degetele de la mâinile celor trei unchi ai mei, inclusiv ale lui tata -, dar niciodată nu m-am obişnuit cu el şi nici nu mi-a plăcut niciodată...

Sânge pe podeaua din lemn, înălţată şi crestată, sânge pe cântar, sânge pe uneltele de ascuţit, sânge pe marginea rolei de hârtie cerată, sânge pe muştiucul furtunului cu care curăţam podeaua congelatorului – mirosul de sânge era primul lucru care mă izbea ori de câte ori îmi vizitam unchii şi mătuşile la ei în magazin. Acel miros de trup de animal proaspăt măcelărit şi care aşteaptă să fie gătit mă trăsnea în nări de fiecare