- Diverse - nr. 313 / 11 Iunie, 2009 Pe zi ce trece, "piscoturile" iau locul stratului de asfalt de pe trotuare, chiar si de pe strazi, acolo unde se amenajeaza parcari la bordura. Aceleasi piscoturi iau locul suprafetelor betonate, care se degradeaza pe zi ce trece, sau al celor asfaltate, reunite sub un titlu generic de "parcari ecologice". Denumirea lor corecta este de "covrigi" care alcatuiesc suprafetele de parcare, data fiind forma lor, cu o gaura incapatoare. Aceste parcari de covrigi sunt denumite "ecologice", fiindca, teoretic, tocmai gaurile permit vietuitoarelor sa-si duca traiul nestingherit pe sub masinile oamenilor de rand, fara de garaje. Dar avand in vedere ca in majoritatea cazurilor micile reparatii la masini se petrec in parcari, cea ecologica este tocmai potrivita, fiindca scurgerile de benzina, uleiuri si unsori, fenomene frecvent intalnite, se strecoara la modul fericit in ecosistemul vietuitoarelor de sub parcari, punand la grea incercare credibilitatea denumirii lor, dar si modul de trai tihnit al nefericitelor vietuitoare. Cu toate neajunsurile lor, piscoturile si covrigeii prezinta oarece avantaje, cum ar fi o mai buna aderenta a talpilor de cauciuc, de piele, a pneurilor, poate si a materialelor textile. Alt avantaj al lor ar consta in faptul ca, la temperaturi crescute, nu se incinge suprafata, precum cea de asfalt. Doamnelor si domnisoarelor nu li se mai infig tocurile in asfaltul moale, nu mai sunt nevoite sa coboare din incaltari pentru a-si recupera un toc, un pantof. Stratul de piscoturi nu se mai deformeaza la caldura datorita unor presiuni, asa incat, o masina care sta parcata sau un individ ce asteapta intr-un punct fix, cu un buchet de flori in mana, nu vor mai "compromite" integritatea suprafetelor de pe domeniul public al orasului. Pe langa seria avantajelor enumerate, si pe care suntem departe de a le fi epuizat, practica o