- Comentariu - nr. 313 / 11 Iunie, 2009 E foarte usor sa vezi la colturi de strada copii care au devenit mult prea devreme adulti. Copii care se perinda prin cartiere, piete si centre ale oraselor incercand sa ii "initieze" pe cei mai tineri ai lor in "bransa" cersitului, sau pur si simplu vezi copii care muncesc ca niste oameni mari. Copii care au uitat sa fie copii! Noi, ceilalti, trecem pe langa ei cu niste sentimente amestecate de mila, compasiune, ura, indiferenta, frustrare pentru modul in care ei sunt exploatati, auzind prea-cunoscuta intrebare: "Imi dai?" In ultimii 8 ani, in Romania, statisticile spun ca s-au facut progrese in domeniul protectiei drepturilor copilului. Au fost create noi structuri institutionale centrale si locale. S-au dezvoltat servicii pentru copii si familii in dificultate si pentru prevenirea situatiilor de risc. Cu toate acestea, numarul copiilor exploatati din Romania creste, cel mai frecvent abuz in randul copiilor fiind cel mental, dar si exploatarea lor. Din 400 de copii, 340 sunt abuzati mental sau emotional. Cei mai multi dintre noi parca ii dispretuim pentru "munca" pe care ei o presteaza, fara sa ne gandim de ce o fac! Initiem campanii sau proiecte pentru prevenirea exploatarii copiilor doar pentru ca traim intr-o tara europeana si trebuie sa ne conformam standardelor europene; sau initiem campanii pentru ca ne pasa de generatia tanara din Romania? Daca mai marii tarii noastre ar initia structuri mai eficiente pentru combaterea exploatarii copiilor din Romania, cu siguranta ne-am conforma si standardelor europene intr-un mod mai natural. In schimbul bannerelor cu mesaje de gen: "stop cersitului!" ar fi, poate, mai benefic sa se creeze centre educationale de formare profesionala, sau centre de reabilitare si consiliere. Conform statisticilor din 2007, "au fost create noi structuri de prevenire"; dar daca metoda aces