- Istoric - nr. 313 / 11 Iunie, 2009 "In sufletul nostru am avut vie, in permanenta, maxima nationala - Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca. Acest ideal l-a determinat pe Decebal sa faca marele sacrificiu de la Ranistorium, pe Mihai Viteazul sa realizeze prima Uniune, exact acum 409 ani, iar pe urmasii acestora, Marea Unire din decembrie 1918. Acest tel nu a fost un simplu vis, ci mai mult decat atat, el a reprezentat sensul existentei multimilenare a intregului nostru neam. Gandul unirii provinciilor romane a fost permanent. El reiese in timp din actiunile de fraternizare intreprinse de un numar de 32 de domnitori pamanteni, care au domnit alternativ, cand in Moldova, cand in Muntenia. In acest sens pledeaza, de exemplu, si scrisoarea adresata de Stefan cel Mare varului sau Matei Corvin. Referindu-se la Muntenia in contextul relatiilor moldo-transilvane, domnitorul Moldovei o numea "cealalta Tara Romaneasca". Intr-o alta epoca, domnitorul Radu Mihnea, fiind constient de originile comune de neam, se intitula: "Eo, Radu Mihnea Corvin, prin mila lui Dumnezeu, voievod al Tarii Moldovei si Tarii Romanesti..." Marele Vasile Lupu era prezentat de Miron Costin ca "a calcat pe urmele fostului domn Mihai", avand o ferma dorinta de a "stapani cele 3 principate". Intentia de unificare a principatelor romane devenise o problema internationala. Aceasta situatie este sesizata de principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczy, care il avertiza pe marele sultan ca "domnitorul Vasile Lupu are intentia de a stapani cele 3 principate, calcand pe urmele fostului domn Mihai". Convins de justetea intentiilor sale, voievodul Mihnea al III-lea, cerea insistent sultanului sa-i dea "tustrele tarile romanesti". Planuri mari de unificare, afirmate sau neafirmate, au avut toti domnitorii ce au domnit alternativ pe tronurile Munteniei si ale Moldovei. Domniri alternante, cand la Suceava, cand