Stupid. Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române asta înseamnă ceva "lipsit de sens, de raţiune, de conţinut; absurd". Mai departe: "despre oameni - lipsit de inteligenţă, nătâng, mărginit". Şi, în fine, "despre manifestări ale oamenilor - care dovedeşte, trădează lipsă de inteligenţă." Gata cu instrumentele intelectului!

Mă gândesc de câte ori în viaţă am fost stupid. Probabil că de cele mai multe ori atunci când am ascultat - şi m-am conformat - părerilor unui lider de opinie. Cred că foarte adesea atunci când am făcut din legile ţării "un capăt de ţară". Totdeauna atunci când mi-am sacrificat idealuri, sau chiar şi interese, de ce nu?, personale, pe altarul unui convenţionalism de comportament social. Mai pe scurt, că deja începe să mă doară sufletul de mine însumi, sunt stupid cel puţin jumătate din timpul pe care nu-l dorm.

Ceea ce mă face să mă întreb: cât de stupid poţi să fii, ca să votezi de câteva ori pe cineva, sau, de la caz la caz, o listă?! De exemplu, duminică, atunci când au fost alegerile pentru Parlamentul European. Păi acolo este vorba despre nişte persoane care urmează să câştige zeci de mii, către o sută de mii de euro pe an. O listă întreagă strânge milioane. Timp de patru ani, multe milioane de euro!

Bineînţeles, cei nominalizaţi sunt persoane mult superioare ţie, măcar dacă ar fi să te gândeşti la un lucru simplu, vorbesc o limbă de circulaţie internaţională mult mai fluent decât o poţi face tu. Dar mai sunt multe-multe alte aspecte care ne despart pe noi de ei: capacitatea de muncă în condiţii de stres, cunoaşterea istoriei naţionale, sentimentul patriotic ridicat deasupra oricăror afecte personale.

Toate astea justifică prezenţa la Strasbourg a celor pe care, în înţelepciunea lor, liderii de partide i-au desemnat să ne reprezinte ţara - România.

Bine-bine, e clar de ce t