Urziceni. De aici a plecat totul.Un drum Bucureşti-Urziceni te "costă" cam 40 de minute, cu o maşină bună şi un şofer care ştie pe de rost radarele din localităţile răzleţe. Printre căscaturi de plictiseală, după un drum monoton şi drept ca o riglă, nici nu-ţi dai seama cum intri în oraş. Urziceniul creşte ca un sfârc pe pieptul negru şi plat al Bărăganului, la o cotitură a drumului spre Buzău. Oraşul, unul liniştit de provincie, nu te îmbie să răm& Urziceni. De aici a plecat totul.Un drum Bucureşti-Urziceni te "costă" cam 40 de minute, cu o maşină bună şi un şofer care ştie pe de rost radarele din localităţile răzleţe. Printre căscaturi de plictiseală, după un drum monoton şi drept ca o riglă, nici nu-ţi dai seama cum intri în oraş. Urziceniul creşte ca un sfârc pe pieptul negru şi plat al Bărăganului, la o cotitură a drumului spre Buzău. Oraşul, unul liniştit de provincie, nu te îmbie să răm&

Urziceni. De aici a plecat totul.

Un drum Bucureşti-Urziceni te "costă" cam 40 de minute, cu o maşină bună şi un şofer care ştie pe de rost radarele din localităţile răzleţe. Printre căscaturi de plictiseală, după un drum monoton şi drept ca o riglă, nici nu-ţi dai seama cum intri în oraş. Urziceniul creşte ca un sfârc pe pieptul negru şi plat al Bărăganului, la o cotitură a drumului spre Buzău. Oraşul, unul liniştit de provincie, nu te îmbie să rămâi prea mult, dar nici nu te goneşte. Câteva blocuri, străzi curate şi cu circulaţie molcomă în centru, plus limuzine de câteva zeci de mii de euro ce se întretaie cu autohtonele Dacii, de toate culorile şi vârstele.

La periferie situaţia e diferită. Case înşirate cuminţi una după alta, străzi desfundate, căruţe trase de bidivii agili şi sărăcie care erupe din fiecare moleculă, la fel ca în toată România, chiar şi acolo unde lanţuri groase cât un deget atârnă leneşe de gât.

Bărăgănenii sunt pr