- Comentariu - nr. 313 / 11 Iunie, 2009 De regula, romanii au impresia ca in cadrul unei familii copiii sunt cei care datoreaza o supunere oarba fata de parinti, ignorand total faptul ca acestia din urma au personalitatea lor, particularitati de dezvoltare psihica, si ca, la randul lor, ei vor drepturi egale cu ceilalti membrii ai familiei. Mai mult, dupa deschiderea tarii inspre valorile universal valabile si implementare a regulilor de comportament intre membrii societatii, asa cum sunt ele stipulate in numeroase documente ale U.E., copiii de azi, cu acces la Internet si informatii tot mai numeroase din diverse surse, cunosc foarte multe lucruri despre drepturile pe care le au, inclusiv de la scoala. Cum, in Romania, una dintre manifestarile cele mai reprobabile in sanul familiei o reprezinta violenta, copiii, asemeni adultilor, trebuie sa cunoasca faptul ca ei se bucura de protectie fata de aceasta, ca un drept fundamental, alaturi de dreptul la educatie, dreptul la opinie, dreptul la protectie impotriva exploatarii prin munca. De altfel, drepturile minorilor, de asemenea drepturile si obligatiile adultilor privind cresterea si educarea copiilor, sunt reglementate de Legea 272/2004, o lege care preia foarte multe prevederi din legislatia europeana, prevederi care, prin intermediul indeosebi al organizatiilor neguvernamentale, sunt urmarite daca se aplica sau nu. Cu atat mai mult cu cat, in ultima perioada, din cauza situatiilor din ce in ce mai grele in care au ajuns numeroase familii, care nu-si mai pot asigura un trai macar la limita saraciei, dat fiind faptul ca unul din parinti sau chiar ambii si-au pierdut locurile de munca, s-au inmultit ingrijorator cazurile de violenta familiala, cu consecinta alungarii de la domiciliu, de cele mai multe ori, a mamei insotite de copii. Alungate de acasa, aceste persoane isi gasesc, temporar, un refugiu, in camin