Horia-Roman Patapievici: „Nu ar fi exclus ca la prezidenţiale adversarii lui Traian Băsescu să folosească mecanismul victimizării, într-o schemă care să combine arestarea, care a funcţionat în cazul lui Becali cu candidatura împotriva partidului, care a funcţionat în cazul Oprescu”. Sursa: Codrin Prisecaru
Aceste alegeri sunt importante nu numai pentru că din ele au ieşit primii europarlamentari cu mandat complet din istoria ţării noastre, ci şi pentru că ne furnizează informaţii relevante privind: (1) inteligenţa partidelor; (2) mecanismele succesului (la români); (3) compoziţia electoratului care decide alegerile; (4) lipsa de reacţie a statului de drept.
(1) Inteligenţa partidelor se măsoară după capacitatea lor de a furniza politici în folosul binelui comun şi oameni potriviţi unor situaţii regulate ori neprevăzute.
În privinţa alegerilor pentru Parlamentul European, nici unul dintre partide nu şi-a definit campania în termeni de bine comun. În orice caz, nu în mod adecvat, deoarece, atunci când ideea de bine comun a fost fluturată de vreun candidat, aceasta a fost formulată fie în termeni de parlament naţional, fie ignorând atribuţiile specifice ale Parlamentului European, fie nesocotindu- i puterea efectivă. Lipsa de inteligenţă a rezultat ori din inadecvare, ori din ignoranţă.
La fel de bine e reflectată nulitatea lor de personalităţile pe care le-au ales pentru a le reprezenta în capul listei. PSD l-a ales pe Adrian Severin, o nulitate guralivă; nu pe Puşcaş, un specialist valoros. PDL l-a ales pe Theodor Stolojan, un om care, suspendu-şi competenţele, şi-a abandonat oficiul public (şi susţinătorii) de două ori, fără nicio explicaţie plauzibilă; nu pe Monica Macovei, care nu şi-a abandonat niciodată poziţiile, în ciuda tuturor adversităţilor.
PNL a ales-o pe Norica Nicolai, care face apologia na
