„A treisprezecea poveste”, de Diane Setterfield
Editura Humanitas , Bucuresti, 2008
Un roman gotic, care oscileaza între lumea, obiceiurile, tragediile acelor vremuri de secol XX si cele actuale, ale secolului XXI, fiecare gasindu-si reprezentant în cele doua personaje, Vida Winter si Margaret Lea. Tragica poveste cu numarul 13 este depanata la întâlnirea de la jumatatea distantei dintre cele doua lumi, în locuinta scriitoarei Winter, izolata de cele doua timpuri prin intermediul fortelor naturii: zapada întrerupe orice fel de comunicare cu lumea exterioara, reala.
Margaret Lea, autoarea de biografii, vocea din stiloul autoarei Diane Setterfield, a trait o copilarie bântuita de o imagine neclara, constientizarea difuza a unei lipse, clarificata la vârsta de zece ani prin printr-o întâmplare mânata de curiozitate puerila: lasata singura acasa, gasise certificatul ei de nastere, împreuna cu cel al unei alte fete, urmat de certificatul de deces al acesteia. Avusese la nastere o sora geamana, de care era legata involuntar pentru tot restul vietii, sentiment comun tuturor gemenilor. Tânara crescuse într-un mediu dominat de studiu si lectura, tatal ei lucrând într-o librarie si astfel, ea îsi petrecuse mare parte din timp acolo; astfel, pasiunea pentru carti sau pentru povesti cu finaluri fara ambiguitate precum cele englezesti (Jane Eyre, „La rascruce de vânturi”) a fost iminenta. Cu noua capacitate de a întelege gemenii, ea scrisese o biografie a fratilor Landier, Jules si Edmond, intitulata „Muza fraterna”. Aceasta publicatie atrasese atentia Videi Winter, o scriitoare foarte în voga în acele vremuri, cu zeci de romane la activ, dar cu un trecut inexistent din punctul de vedere al presei. Întrebata de copilarie, scriitoarea oferise ziarelor nouasprezece variante contradictorii ale biografiei ei; nici o biografie nu putuse fi scrisa, neexistând inf
