Zilele acestea, cu sau fara amenintarea codului galben, toata suflarea urbei a fost implicata in serbarile sfarsitului de an scolar. Nici macar cei care nu au avut cunostinte, rude sau prieteni printre absolventii de liceu, nici ei nu au putut face abstractie de marea vanzoleala ce a cuprins orasul.

La cateva strazi distanta de orice liceu toate parcarile erau ocupate, masinile menite sa sugereze consistenta conturilor bancare se descurcau cu mare dificultate pe strazile inguste. Se circula bara la bara punandu-se la incercare nervii tuturor. Florariile si magazinele de cadouri au fost cele mai solicitate. Chiar si in plina criza financiara nu rare au fost buchetele imense, ce au costat cat venitul pe o saptamana al unei familii modeste. Dar ce nu face romanul daca are o datorie, fiind si ardelean pe deasupra, stiti cum e. Daca trebe,’ trebe!

Absolventii intoliti cu ce aveau mai nou si mai bun prin garderoba se topeau sub soarele dogoritor de iunie, altii sarbatoreau in sala mare a palatului adapostiti acolo de frica ploii ce ne-a ocolit in cele din urma, ori si-au luat carnetele de elevi si au plecat acasa, spre nemultumirea parintilor care ar fi vrut sa-si mai aplaude odata odraslele dupa 12 ani de scoala! “In imnurile lui Gaudeamus Igitur”, dupa cum a spus un director de scoala emotionat de importanta momentului, parinti, rude si copii au marcat evenimentul reducandu-l prin absurd la aproape zero! Formalismul a pus stapanire si pe acest eveniment si a vaduvit bagajul de amintiri al tinerilor absolventi.

Cu toata agitatia lipsea acel fior ce ne strabatea sufletele chiar si dupa multi ani de la absolvire cand auzeam indemnul latinesc: sa ne bucuram!

Zilele acestea, cu sau fara amenintarea codului galben, toata suflarea urbei a fost implicata in serbarile sfarsitului de an scolar. Nici macar cei care nu au avut cunostinte, rude sa