Asa s-au prostituat condeiele noastre
Cui ii e mai e rusine in ziua de azi? Intrebare jenanta. Raspuns asemanator. Nimanui. Traim intr-o epoca in care destrabalarea e la ea acasa, in care cetatenii dragi isi dau poalele peste cap fiindca au obrazul gros. Iata ca abia acum, in 2009, cu intarziere, apare Antologia rusinii, realizata de regretatul Virgil Ierunca, figura emblematica a anticomunismului nostru, care prin tot ce a facut a restabilit exigenta de demnitate a natiunii romanesti.
Cartea a aparut la Humanitas si a beneficiat de ravna a doi editori valorosi, Nicolae Merisanu si Dan Talos, amandoi perseverenti, punand in pagina texte, care ar trebui sa-i umple de rusine pe autori, daca, evident, acestia ar mai fi in viata. Si, slava Domnului, multi dintre ei sunt.
Din exilul sau inceput in 1947, Virgil Ierunca a avut rabdarea sa-si vare mainile in excrementele pe care presa din tara i le oferea din belsug. El care fusese un remarcabil gazetar de stanga, antiantonescian si antilegionar, era pus in situatia sa vada ce pot face impostorii. Care stanga era la putere in Romania? Nu era vorba de stanga, ci de opresiune, de minciuna, de dictatura. Antologia rusinii este un document exceptional care ne aduce in fata ochilor o frantura din ce au putut sa faca acei confrati ai nostri, unele, condeie stralucite, dar care s-au prostituat, inchipuindu-si ca dictatura comunista este vesnica.
Ii intalnim pe strada
Au mancat rahat impreuna cu cuvintele pe care le mazgaleau, dupa care se duceau la restaurant pentru a se indopa cu fripturi si sprituri platite din drepturile de autor primite in urma primului ospat scatologic. Asa a fost o mare parte a confratilor nostri. Sa-i mai amintim, parca e rusinea rusinii. Mai putem sa-i intalnim pe strada, ii vedem in ochi si ochii lor se deschid mari fiindca dupa atata vreme au c
