- Editorial - nr. 313 / 11 Iunie, 2009 De trei decenii am avut posibilitatea sa vad Occidentul la el acasa. Pe vremea comunistilor, pentru ca la noi era destula ordine si liniste, il invidiam pentru standardul de viata ridicat pe care-l asigura cetateanului, iar dupa, si pentru linistea si ordinea pe care noi nu o mai aveam. Dupa 1989, romanii parca au luat-o razna. Nimic din normalul si firescul necesar unei convietuiri decente n-a mai rezistat asa-zisului iures revolutionar, al dezlantuirii oarbe si instinctuale sub masca libertatii si democratiei. Neavand un orizont clar asupra ceea ce vroiam, am cam fiert in suc propriu pe degeaba, pret de doua decenii, invartindu-ne in jurul cozii fara a vedea luminita care sa ne indrepte spre liman. De aceea, la noi, in ciuda a ceea ce speram, toate au mers groaznic si merg in continuare, pentru ca au fost si sunt prea putini cei cuprinsi in jocul puterii, dispusi sa se intrebe, macar, cum trebuie sa fie noua Romanie. O tara pe care noi o visam de atata vreme, chiar o avem in propria imaginatie si o cautam cu privirea peste tot, dar care refuza cu obstinatie sa se aseze aici, la noi, pe pamant romanesc. In ultimele doua decenii au patruns in tara noastra multe valori, dar si non-valori occidentale. Magazinele ne sunt pline acum cu de toate. Ceea ce se vinde la Paris, Viena sau Londra se poate cumpara si de la noi, doar bani sa fie. In schimb, modul civilizat de comportament, pe care l-am avut odata si noi, indeosebi in componentele sale de curatenie, ordine si liniste au ramas blocate undeva pe tot intinsul granitei de vest a Romaniei. Daca ar fi sa ne exprimam starea noastra materiala si sufleteasca pe care o traim zi de zi, unii sunt de parere ca ar trebui sa fim tot timpul posomorati si incruntati. Pentru a salva aparentele si a mai ridica moralul consangenilor lor, apreciaza, probabil, ca un dram de circ nu strica. S