Faptul ca PSD a iesit primul in alegerile europene constituie o ciudatenie in UE. Mai peste tot a castigat dreapta, cu exceptia Maltei si a Greciei, insa in Grecia socialistii din Pasok se afla in opozitie. In schimb, la vecini, in Bulgaria sau in Ungaria, socialistii aflati la putere au fost larg depasiti de formatiunile de dreapta, unele chiar extreme. In Romania insa, PSD-ul a primit aproape o treime din voturi. Sigur, o treime din voturile a doar 27% din alegatori, o treime dintr-un sfert. Cifrele exacte nu au nici o importanta, pentru ca ciudatenia ramane. Chiar daca, intr-adevar, participarea la vot a fost extrem de redusa, cum se face totusi ca PSD stie sa-si mobilizeze alegatorii pentru o tema care in mod vizibil nu prezinta un mare interes in Romania? Vechile structuri ale clientelismului, desigur, dar si inertia, precum si absenta unui partid alternativ de stanga, in genul ecologistilor, sau altermondistilor.
Scorul impresionant realizat de ecologisti in Occident (Franta sau Belgia) se explica prin asta: pe fundalul crizei economice, ei au venit cu idei noi si cu un program solid de stanga. Coerenta discursului lor politic a sedus o buna parte a electoratului care in mod traditional ar fi votat pentru socialisti sau, in cazul Frantei, pentru unul sau altul dintre micile partide care fac viata politica franceza atat de exotica: maoisti, trotkisti, anarho-sindicalisti. In Romania insa, nu s-a incetatenit nici pana acum ideea ca preocuparea pentru ecologie poate genera un program politic. In Romania, ecologistii nu sunt luati in serios, in ciuda lungului lant de dezastre ecologice lasate in urma de comunisti. Intr-un fel, e ca si cum discursul ecologistilor ar parea superficial sau ca si cum misiunea lor ar fi numai de a ne atrage atentia sa nu mai aruncam chistoace si hartii unsuroase pe strada.
In Romania de azi este de neinchi