În urmă cu mai mulţi ani, când Războiul Rece era pe sfârşite, le-am spus celorlalţi lideri: «Lumea este în faţa unor evenimente măreţe, iar odată cu noile provocări şi noi trebuie să ne schimbăm. Nu doar noi, dar şi voi va trebui să faceţi asta.» Majoritatea au reacţionat politicos, dar sceptic. Mai recent, le spuneam celor cu care vorbeam că simt cum America are nevoie la rândul său de o schimbare - o perestroika, nu ca cea din ţara mea dar o perestroika americană-, iar reacţia a fost diferită. Săli întregi, pline de oameni au răspuns cu aplauze. Unii au reacţionat cu înţelegere.

Alţii au obiectat, uneori sarcastic, sugerând că eu vreau ca Statele Unite să experimenteze transformările pe care le-a cunoscut Uniunea Sovietică. În ţara mea, reacţiile caustice au venit în special din partea celor care s-au opus perestroika, oameni cu memoria scurtă şi cu un deficit de conştiinţă.

Perestroika din Uniunea Sovietică semnala nevoia unei schimbări, însă nu şi o capitulare în faţa modelului american. Astăzi, nevoia unei politici perestroika –pentru America şi petru lumea întreagă – a devenit mai clară ca niciodată.

Nevoia unei schimbări în Uniunea Sovietică, la mijlocul anilor ’80 era urgentă, pentru că ţara era lipsită de libertate, iar oamenii vroiau să renunţe la un sistem creat de Stalin. Am optat pentru alegeri libere, pluralism politic, libertate a religiei şi o economie competitivă şi care să admită proprietatea privată. Perestroika a învins, deoarece a adus ţara într-un punct din care nu mai era posibilă o întoarcere în trecut.

În Occident, înfrângerea URSS a fost privită ca o victorie ce demonstra că Vestul nu trebuie să se schimbe. A venit însă criza din 2008-2009 şi a devenit clar că noul model occidental era doar o iluzie. Criza globală demonstrează că liderii puterilor majore nu au văzut semnele care cereau