- Diverse - nr. 313 / 11 Iunie, 2009 Un distins prieten, cetatean american, plecat de peste patru decenii din Romania, un intelectual desavarsit, cu o cariera stralucita in administratia Statelor Unite ale Americii, pe cheltuiala proprie scoate revista "Clipa", pentru diaspora romaneasca de peste ocean, onorandu-ne si pe noi cu extrem de interesante comentarii sub genericul "Din lumea… lui Stanley Kramer", si-a achizitionat o casa la Livezeni, langa Targu-Mures, si, odata pe an, in luna iulie, vine in tara sa petreaca impreuna cu sotia o minivacanta. Intrebat de ce isi doreste atat de mult sa vina acasa, domnia-sa mi-a declarat: "Vasile, dorul de casa, radacinile mele infipte in pamantul muresean si faptul ca am o anumita varsta, care presupune sa-mi gasesc un loc pentru vesnicie, ma obliga sa ma intorc acasa. Sunt lucruri pe care nu le pot explica prin prea multe cuvinte, fenomenul il poate intelege doar cel care din prea multa dragoste simte nevoia sa se intoarca; chiar daca plec, de fiecare data, cu un gust amar..." In seri albastre, linistite, in curtea casei din Livezeni, la un pahar de vorba, prietenul meu mi-a marturisit de unde ii vine acest gust amar. In primul rand, din faptul ca preturile la alimentele de baza sunt aproape duble fata de cele din America, aici l-am inteles, dar am avut o oarecare indoiala, cand, plin de revolta, imi spunea ca vanzatoarele din Romania te trateaza ca pe un infractor, nu tu zambet, nu tu amabilitate. Am incercat sa-i explic ca aceste femei lucreaza la un patron, de regula, hapsan din fire, ca primesc un salar umilitor, ca probabil au probleme multe acasa, asa ca nu prea au chef sa zambeasca. Din nefericire, intr-o seara de iunie, aveam sa-i dau dreptate. Intr-un centru comercial din cartierul Tudor, am observat ca lumea era revoltata, deoarece la caserie nu existau bani marunti pentru restul de plata. Un barbat tanar a come