Mult indragitele statui din gradina nu sunt doar o modalitate, mai mult sau mai putin arhitecturala, de a amenaja si decora spatiul verde, ci pot fi considerate, datoritei istoriei lor, "ciudatenii care bantuie prin curte".
Asadar, piticul de gradina nu este doar o simpla statuie rosie in obraji, cu un chip vesel, care arunca o privire obraznica dintre tufe sau iti "pazeste" pestii din iaz.
Povestea sa este una mult mai complexa si mai veche si poate chiar mai eleganta decat credeti, scrie The Guardian.
Cu origini diferite, de la Renasterea Italiana, la gnomii din Bavaria, la statuetele de portelan lucios, vesel colorat, din Austria, pana la productiile din lemn sculptat din Padurea Neagra, statuile de gradina au strabatut timpul si, de ce nu, moda.
Statuile de gradina au fost mai intai din beton, iar apoi din plastic. Ulterior a aparut un nou concept, acela de nuditate. Primii pitici de gradina din portelan colorat au aparut insa in Austria, fiind realizati fabrici bazate pe manufactura.
Cel care a fost primul adept al acestui concept de infrumusetare a spatiului verde a fost un reprezentant al lumii nobile, Sir Charles Isham, care a adus in curtea sa din Anglia nu mai putin de 100 de modele de pitici de gradina.
De-a lungul timpului, piticii au ajuns sa devina din simple ornamente de gradina chiar persoanje de desen animat, Disney trasformand micul gnom de Bavaria, slut si deformat, intr-un personaj viu si jucaus.
Astazi insa, piticii sunt mai degraba cazuti intr-o capcana a gradinilor, tinzand mai degraba spre kitsch, fiind victimele ale standardelor de productie ieftine si de proasta calitate.
Mult indragitele statui din gradina nu sunt doar o modalitate, mai mult sau mai putin arhitecturala, de a amenaja si decora spatiul verde, ci pot fi considerate, datoritei
