Scaderea numarului de romani care vin la vot este o realitate. Absolutizarea acestei scaderi si construirea unui mit al sanctionarii clasei politice de catre electorat prin absenteism este insa o greseala. Romania nu reprezinta un caz exceptional, oricat de mult ne-ar placea noua sa credem asta. Chiar si la ultimele alegeri europene, participarea scazuta din Romania nu a fost cea mai scazuta, existand si alte state est-europene cu rate mai mici decat cele de la noi. Dar, dincolo de absenteismul de la alegerile europene (ne amintim ca si in 2007 rata nu a depasit 29%, ceea ce arata ca nu avem foarte mari diferente azi), trebuie facute mai multe precizari despre absenteismul general din Romania,
de la alegerile considerate mai importante - pentru presedinte si pentru premier.
Cine face o analiza atenta a procentajelor venirii la vot in ultimii 20 de ani remarca doua zone mari, in timp: primii doi-trei ani de dupa revolutie, cand entuziasmul firesc a dus la cote foarte mari de participare, si anii de dupa (vreo 15-16), cand participarea la vot a cunoscut evolutii oscilante. Da, chiar daca simtul comun spune ca participarea a scazut constant, nu este chiar asa. Trendul nu este unul echilibrat, dar nu avem doar scadere. Dimpotriva, avem o oscilatie care incepe sa aiba chiar un sens.
Astfel, dupa guvernarile stangii (Vacaroiu si Nastase), participarea la vot, atat la locale, cat si la generale, a crescut semnificativ fata de alegerile la care PSD (sau oricum s-ar fi chemat) a format guverne. Iar a doua concluzie este ca dupa fiecare guvernare a dreptei, participarea a scazut major. Nu am avut o scadere liniara a participarii, ci corelata direct cu tipul de guvernare care s-a format de-a lungul timpului.
Motivele pentru care participarea a crescut sau a scazut pot fi explicate nu neaparat de legatura directa dintre clasa politica si societate, cat m
