Trăim din ce în ce mai prost în acest oraş de râsu’plânsu’. Aflu că Bucureştiul este pe ultimul loc între capitalele europene la calitatea vieţii. Nu m-am mirat. Poluare, trafic, scumpete şi alte bucurii cotidiene. De ce ne-am bucura de aer curat, când putem să respirăm noxe de la gaze de eşapament şi fum toxic lăsat în aer de coşurile fabricilor din alt secol? Mă întreb. Ce bine ne stă inhalind bioxid de carbon. În fond, oraşul a ajuns o paragină, pentru că a fost lăsat să decadă până aici şi are azi zile fericite.
Propun să mutăm capitala la Glina, sunt numai câţiva kilometri -, dar să lăsăm acolo groapa de gunoi intactă pentru a marca diferenţa. Dacă este vreuna! Amploiaţii puşi să facă treabă nu au reuşit decât să se căpătuiască, fantomatici prin birouri. Au ei aşa un aer umil pe culoarele diverselor administraţii, cu mânecuţe, cu şira spinării îndoită echer, la 90 de grade, cu capul plecat…
Dar după câţiva ani de slugărit prin primării, agonisesc câte o vilişoară pe Valea Prahovei, plus un cont respectabil, un venit bunicel prin nişte off shoruri, şi îşi ţin bieţii copii la şcoli în lumea civilizată, unde devalizatorii de fonduri publice sunt ceva mai rari. Cercetând modestele averi, afli unde au dispărut asfaltul, iluminatul, lucrările de modernizare şi bugetele altor proiecte grandioase lansate în zgomotoase conferinţe de presă.
Domnii şi-au făcut suma şi s-au dus prin lume cum au putut, mai discret sau în văzul lumii. Unii au făcut cariere serioase prostind lumea, lăsând gura să vorbească fără ei. Alţii au preferat anonimatul pentru a-şi toca averile. Nu i-a luat nimeni la scărmănat pentru că şi în Justiţie&Poliţie&Servicii sunt destui indivizi cu copii mulţi care trebuie întreţinuţi în colegii americane, amante tinerele care consumă, circulă în 4x4, vor vacanţe de 4-5 stele.
O mână spală pe alta, oame
